Întrebat într-o zi, referitor la viaţa sa, Profesorul Dr. doc. Dumitru Dumitraşcu mi-a răspuns: „Am avut o viaţă extrem de densă în toate aceste patru decenii, cu eforturi din care multe asumate liber şi nu impuse din afară. Nici unul nu l regret. Au fost însă şi numeroase hărţuieli, destule tristeţi, cât să umple la saturaţie o viaţă.

Am trăit minunate visuri împlinite, dar şi disperări. Am avut satisfacţii. Nu ne au lipsit totuşi dezamăgirile şi nici frustrările, nici traumele injustiţiei. Acum ne am tras deoparte. Împlinirile noastre majore se leagă de realizările copiilor şi nepoţilor noştri. E vremea când cei mici şi-au strâns jucăriile în geamantane şi pun mâna serios pe carte...”

Mai înainte mi-a spus: „Cu exact 40 de ani în urmă, eu împlineam 28. Mă apropiam de un moment critic – trei decenii de viaţă – şi nu eram decât un aspirant la medicina internă. Munceam paralel în două domenii, cu entuziasm şi cu disperare, căutând să ies la lumină. Chiar dacă au fost mulţi bolovanii din drum, am ajuns mai departe decât îmi propusesem. De ce m aş plânge?”

Profesorul Dr. doc. Dumitru Dumitraşcu, o personalitate atât de complexă, rămâne ca un adevărat model pentru generaţiile tinere de medici, care doresc să dezvolte Gastroenterologia românească pe noi culmi, naţionale, cât şi internaţionale, spre binele oamenilor, care aşteaptă o alinare sau chiar o vindecare în suferinţele lor.