Volumul editat de Gianfranco Marrone reunește texte pe care Umberto Eco le-a dedicat televiziunii, limbajului ei, formelor de comunicare la care apelează, imaginarului pe care îl generează, rolului ei cultural, etic, educativ și, mai ales, politic. Sînt texte scrise între 1956 (anul primelor transmisii televizate în Italia) și 2015, perioadă ce acoperă întreaga sa carieră de cercetător și scriitor, filosof și analist politic, semiolog, editor și chiar de angajat al Radioteleviziunii Italiene. Textele alese sînt de o mare varietate, incluzînd eseuri științifice, analize individuale ale unor emisiuni, personaje sau situații, răspunsuri la chestionare, articole în presă și cîteva texte de ficțiune. De la emisiunile în direct din primii ani pînă la reality-show-urile de azi, Umberto Eco evidențiază multiplele strategii ale televiziunii și critică dur populismele mediatice, fără să renunțe însă la ironia și umorul ce-l caracterizează.