Pentru Sigmund Freud, analiza, cu aparat psihanalitic, a viselor faciliteaza, in primul rand, descifrarea misterului afectiunilor nevrotice si, in al doilea rand, deschide drumul spre inconstient, visul fiind "den königlichen Weg (calea regala) spre inconstient". Freud distinge trei tipuri de vise diferentiate in functie de gradul de rationalitate si de veridicitate a continutului. In prima categorie se situeaza visele simple sau visele clare, care sunt specifice copiilor si care sunt inspirate de nevoi fiziologice.
In cea de-a doua categorie sunt situate visele rezonabile, care au o anumita coerenta logica, iar in cea de-a treia categorie sunt visele obscure, incoerente si absurde, care trezesc interesul psihanalistilor. Visele reprezinta "imaginarul constient", deoarece producerea si dezvoltarea lor excedeaza controlul voluntar, iar apartenenta acestora la imaginatie se sustine prin doua argumente: prin continutul lor, care vizeaza fenomene si evenimente ireale, si prin faptul ca, desi au origine in experienta anterioara, modul de combinare a secventelor e inedit, acestea nefiind simple reproduceri a ceea ce s-a intamplat.
Freud demonstreaza ca visul nu este un fenomen aleatoriu, ci un proces psihic cu structura si sens, in care continutul manifest mascheaza dorinte inconstiente. Mecanisme precum condensarea, deplasarea si elaborarea secundara sunt analizate pentru a evidentia modul in care materialul latent se transforma in scenariul oniric. De aceea „Despre vis“ este o lectura esentiala pentru intelegerea psihanalizei si a conceptiei lui Freud asupra inconstientului, oferind o introducere riguroasa in ceea ce el numea „calea regala catre cunoasterea vietii psihice ascunse“.