Cititorii lui Silviu Iliuță au așteptat această carte cu sufletul la gură. În primele două zile de la lansare, în fața editurii au fost cozi de câteva sute de metri spre un kilometru. Oamenii au venit din toată țara, cu corturi, alimente, apă potabilă, numai ca să prindă un exemplar din primul tiraj. Apoi cineva le-a spus că nu mai este valabilă promoția cu tigăi și au plecat aproape toți.
Iată părerile celor care au rămas:

Marcel, 35 de ani, patron pompe funebre:
“Mie cel mai mult, din cărțile cu detectivi, îmi place când ăla rău moare la final. Deci, eu asta mi-aș dori de la cartea asta, să moară ăla rău la final. Nu mă deranjează daca moare și ăla bun, ca victima colaterală. Cu cât mai mulți… “

Domnul Buturuga, 49 de ani, profesor:
“În această carte se împletesc armonios mai multe stiluri din cărțile polițiste. Ești ba pe urmele lui Jack Spintecătorul, într-o Londră tulburată de crime, ba la braț cu Hercule Poirot, ba fugind ca ultimul cretin de câinele din Basckerville. Adică, eu așa sper că e, că n-am citit-o…”

Eugen, 56 de ani, student la fără frecvență:
“Eu zis să iau lucrurile încet în viață. La 40 de ani am intrat în politică, la 46 am luat Bacalaureatul, iar acum, la aproape 56, am deja trei facultăți absolvite, la Fără Frecvență, și sunt ministru. Este momentul să mă apuc și de citit. Ar fi stat la coadă șoferul meu, dar tocmai l-au promovat ca senator și nu am avut timp să iau altul.”

Gheorghe, oier:
“Nu citesc cărți, că cărițile obosește ochii și tâmpește. Treceam cu mașina pe aici, am văzut coada și m-am oprit să dau lumea la o parte din drum, că nu am loc să întorc.”

Cornelia, 33 de ani, romantică:
“Sper să fie o carte de poezii, îi știu sensibilitatea lui Iliuță… A, e polițistă? Am înțeles. Sper totuși să fie în versuri.”