Colonialitatea e constitutivă modernităţii în sensul că modernitatea nu poate exista fără colonialitate. Ca urmare, retorica modernităţi e doar o altă faţă a logicii colonialităţii. Gîndirea decolonială urmăreşte criticarea şi deplasarea raţiunii imperiale moderne, a imperialismului capitalist… Gîndirea unică nu caracterizează doar neoliberalismul. Gîndirea unică este ansamblul gîndirii occidentale, cuprinzînd versiunea sa liberală sau neoliberală, creştină sau neocreştină, marxistă sau neomarxistă. Gîndirea unică – o „monocultură a spiritului” – include toate cele trei macronaraţiuni ale civilizaţiei occidentale. Ea trimite la limbile imperiale în care au fost formulate aceste naraţiuni (engleza, germana, franceza, italiana, spaniola, portugheza), precum şi la soclul lor greco-latin. Pentru a ne elibera de matricea colonială şi ordinea logică a colonialităţii sub forma gîndirii unice, a monoculturii spiritului, e necesară instalarea unei epistemologii a frontierei, în care e posibilă imaginarea unor alternative la modernitate (ceea ce nu e acelaşi lucru cu imaginarea unor modernităţi alternative). În acest sens, desprinderea şi procesul decolonizării ne proiectează către o lume transmodernă, globală şi plurală. Walter Mignolo

Născut în Argentina, Walter Mignolo e unul dintre fondatorii grupului Modernitate/Colonialitate şi unul dintre cei mai influenţi teoreticieni ai gîndirii decoloniale. Walter Mignolo e William H. Wannamaker Distinguished Professor la Universitatea Duke, coeditor al Writing Without Words: Alternative Literacies in Mesoamerica and the Andes (1994), autor al cărţilor The Darker Side of the Renaissance: Literacy, Territoriality and Colonization (1995), Local Histories/Global Designs: Coloniality, Subaltern Knowledges, and Border Thinking (2000), The Idea of Latin America (2005), Desobediencia epistémica (2010).