În acest Dicționar de termeni gramaticali, gramatica este privită în sens larg, incluzând, pe lângă conceptele strict gramaticale, și termeni și concepte de formare a cuvintelor, pe baza trăsăturilor comune cu morfologia și sintaxa, dar și termeni și concepte din afara domeniului gramatical (din fonetică, stilistică, lexicologie, lexicografie, lingvistică generală), examinați însă din perspectivă gramaticală (ce manifestări prezintă în plan gramatical; ce efecte gramaticale le sunt caracteristice).
Dicționarul include un total de 1310 termeni-titlu, dintre care 332 sunt intrări noi (marcate prin semnul „+” atașat la umărul drept al intrării) în raport cu DSL (Dicționar de științe ale limbii) 1997, 2005; la nivelul structurii interne a articolelor, Dicționarul înregistrează 2170 de subtitluri interne.
În ultimele decenii, știința lingvisticii a avut un parcurs de mare îmbogățire teoretică și descriptivă, iar gramatica românească a fost părtașă direct la această dinamică, înscriindu-se în demersul internațional, european și american, de progres. Numărul mare de termeni ai Dicționarului indică această efervescență a disciplinelor lingvistice și a gramaticii în special, marcând atât bogăția „externă”, cât și pe cea „intern-românească” a disciplinei.