Calul, gâza, gândăcelul, frunza, cocoșul și toate celelalte ființe necuvântătoare din ogradă sau din natură le oferă micilor cititori și astăzi, la peste un secol de la prima apariție a volumului, un adevărat spectacol. Una dintre acele cărți pentru copii realizate asemenea unei lecții cu adevărat importante despre grijă și empatie față de restul viețuitoarelor.

Cu o sensibilitate ce are tăria să înmoaie și cele mai aspre inimi, Din lumea celor care nu cuvântă este o odă a literaturii române adusă vietăților de orice fel.

„Noul lui volum, ca o modernă arcă a lui Noe, închide în el câteva exemplare din toate speciile de dihănii pure și im¬pure. E o menajerie întreagă de vietăți care mișună, se bucu¬ră ori se întristează, își povestesc ori își mimează micile lor întâmplări și necunoscutele drame.

(…) Ingenios peste măsură, econom la vorbe, el concen¬trează ca și cum ar fi la ultima lui filă de hârtie, la cel din urmă pic de cerneală ce l-ar avea.

Se joacă zugrăvind miniaturi delicioase cari te încântă și te fac să visezi, priveliști înrămate în cadre mici, având arar deasupra abia o dungă de cer, un început de infinit…

(…) E în stare să concentreze un elefant în trei cuvinte.” -- Dimitrie Anghel, 1911

„Din lumea celor cari nu cuvântă se poate ceti fără con¬cesii și fără dezamăgiri. Se poate mai frumos elogiu astăzi? Nu e o carte bună; e mai mult și mai puțin decât atât: e o car¬te frumoasă. Și nu știu câte din cărțile ceasului ei ar putea primi acest adjectiv, spus cu deplină sinceritate.

Lira modestă a lui Gârleanu nu avea coarde puternice, răscolind patimi, cuprinzând strigăte și mărind rezonanța unei dureri sau a unei mari bucurii. Avea doar sunete mici, de expresivitate simplă, de mare amănunțime sufletească, lă¬sându-se cucerită de detaliu și trecând peste sentimente pu-ternice, fără să le prindă glasul.” -- Mihail Sebastian, 1928