Când compari viața omului primitiv cu a celor din țările civilizate de astăzi, constați o prăpastie imensă. În adevăr, omul, în primele timpuri, fu așa de neștiutor că își ducea viața aproape ca un animal. Gol, flămând, gonit de fiare, omul rătăcea când pe marginea mărilor, ca să culeagă ceeace valurile îi arunca – plante, sau animale – când prin păduri ca să culeagă fructele arborilor, când prin câmpii, unde smulgea rădăcinile și tulpinele suculente ca să-și astâmpere foamea. Azi, se răsfață în locuințe comode, ba chiar sumptuoase. Azi își procură hrana chiar peste necesar. Azi se împodobește cu haine scumpe și mintea lui se înalță dela preocupările animalice de altă dată, la chestiuni subtile, invențiuni minunate, descoperiri științifice, probleme ce merg până la infinit: suflet, nemurirea lui, Dumnezeu, Creatorul lumilor!