De ce consider înțelepciunea populara care este stocata în proverbe sau zicători ca fiind vorbe de duh? Deoarece aceste comori sunt venite din Duhul Sfânt, adică din cunoașterea trăita și tradusă de cineva care s-a iluminat într-o experiență sau alta.

Străbunii nostri protodaci, daci, romani ne-au lăsat din experiențele lor o serie de vorbe de duh magnifice, prin care ne putem înțelepți.

Ce înaintași întelepți am avut! Nu aveau multe cunoștințe, dar erau in contact permanent cu divinul din ei, ceea ce i-a determinat să acceseze cunoașterea ancestrală a acestui univers încă din cele mai vechi timpuri. Nu aveau multe școli pentru intelect, dar aveau inteligența spirituală activă.

Un proverb devine vorbă de duh când ne ajută să facem un salt cuantic în evolutie, ne ajută să ne iluminăm vizavi de o provocare sau de o oportunitate. Cu ajutorul vorbelor de duh, la nivel cerebral apare un scrurtcircuit, ca un fel de fulger care desface o rețea neuronală veche – prin care aveam anumite așteptări si atitudini – și ne ajută să creăm o rețea nouă, de o altă frecventă si de o altă vibratie.

Vorbele de duh au rolul de a ne ajuta să ieșim dintr-o atitudine distructivă, care aduce suferintă, și să recreăm o altă rețea neuronală.