Jumatate din viata am trait-o dincoace de Cortina de Fier, cu toate privatiunile impuse de nedreapta divizare a Europei dupa al Doilea Razboi Mondial. Am inceput sa simt frustrarea fata de aceasta stare de fapt inca din anii liceului, dar ea a devenit tot mai acuta in perioada facultatii si insuportabila in ultimii ani ai comunismului. Am purtat cu mine in suflet aceasta Cortina de Fier, pretutindeni, tot timpul cat a existat. Prabusirea ei in 1989 nu a insemnat ca pentru mine a disparut atunci cu totul, pentru ca ranile lasate au fost prea adanci. Insa, asa cum incearca sa dovedeasca paginile acestei carti, in Romania de zi cu zi, dincoace de Cortina, viata a continuat totusi sa pulseze, incercand sa mentina echilibrata vesnica balanta schimbatoare a Binelui si Raului. – Adrian Savoiu