O perspectivă personală după 30 de ani de la Revoluție și de la căderea Cortinei de Fier.

O carte de amintiri, scrise sub forma unor povestiri de sine stătătoare, care urmăresc cronologic cursul unei vieți „așa cum a fost”. Volumul înregistrează momente de mare încărcătură emoțională, întinse pe mai bine de 50 de ani, de la descoperirea lumii în cei dintâi ani de viață, la revelațiile adolescenței, primele iubiri și clipele de cumpănă ale existenței. Nu lipsesc aspecte din istoria recentă a României, privite din perspectiva martorului direct: noaptea de coșmar a marelui cutremur din 4 martie 1977, demonstrația din 21 decembrie 1989 în Piața Universității sau mineriada din iunie 1990 de la București.

Jumătate din viață am trăit-o dincoace de Cortina de Fier, cu toate privațiunile impuse de nedreapta divizare a Europei după al Doilea Război Mondial. Am început să simt frustrarea față de această stare de fapt încă din anii liceului, dar ea a devenit tot mai acută în perioada facultății și insuportabilă în ultimii ani ai comunismului. Am purtat cu mine în suflet această Cortină de Fier, pretutindeni, tot timpul cât a existat. Prăbușirea ei în 1989 nu a însemnat că pentru mine a dispărut atunci cu totul, pentru că rănile lăsate au fost prea adânci. Însă, așa cum încearcă să dovedească paginile acestei cărți, în România de zi cu zi, dincoace de Cortină, viața a continuat totuși să pulseze, încercând să mențină echilibrată veșnica balanță schimbătoare a Binelui și Răului. – Adrian Săvoiu