Dincolo de suprafața suportabilă a morții se află suprafața ei insuportabilă. Iar când prin meditație și obișnuință cea insuportabilă devine din nou suportabilă, totul se repetă, ca și cum moartea ar fi de neîmblânzit, în definitiv. Insuportabilul morții ne așteaptă statornic, asemenea eternei reîntoarceri a aceluiași (Nietzsche), până când învierea lui Hristos rostește cuvântul de nespus, cuvânt care, al lui Dumnezeu fiind, răsună ca soluție incredibilă, adică deopotrivă imposibilă și reală.