Ceea ce contează cu adevărat şi ceea ce devine pe deplin verosimil sunt însăşi punerea în mişcare a mecanismului infernal, alunecarea individului în condiţia lui fundamentală, de fiinţă-fără-apărare-şi-fără-posibilitate-de-recurs. Are o vină pentru asta? Dacă există vreuna, aceea nu are însă nici o legătură cu enormitatea consecinţelor generate. Lumea în care intrăm este stăpânită de o injustiţie esenţială. Suntem în lumea punerii sub acuzare, tema centrală a prozei pe care o scrie Gabriel Gafiţa în ultimii ani.

Vasile POPOVICI

Autorul are un simţ deosebit al detaliilor semnificative, o fineţe a observaţiei surprinzătoare, un verb ironic. şi mai surprinde micimea lumii înconjurătoare cu o acurateţe deosebită.
Stelian ŢURLEA

Personajul principal se distinge de celelalte prin modul în care încasează lovituri repetate şi este purtat de către evenimente produse parcă din senin, din nimic, către un deznodământ dramatic…
În volumul lui Gafiţa numai personaj principal să nu fii… Cele secundare şi cele episodice alcătuiesc un cor antic care-l însoţeşte până la capăt pe bietul erou.
Daniel CRISTEA-ENACHE