După cum se poate observa, noțiunea de „confort” e prea abstractă pentru binele comun. Eu cred că lucrurile pot fi văzute altfel: confort înseamnă să nu-ţi intre apă de ploaie în cizme sau să nu-ţi pleznească cusătura pantalonilor când te apleci. Sau să ai loc să te ridici de pe tron în „camera mică” de la tine de acasă...

Dacă societatea noastră ar fi alcătuită din minioni gălbiori, înalți cât o butelie, mânuțele tale vioaie ar frunzări acum ceva respectabil despre istoria sau politica românilor, pe o canapea de păpuși. Fiind de statură mică, ai încăpea lejer în apartamentele pe care le vând dezinvolt o parte dintre dezvoltatorii români lăsați nesupravegheați şi n-ar mai fi nevoie de ghiduri despre cum să nu fii păcălit. Din păcate, am evoluat în umanoizi cu proporții ce nu rimează cu recolta de născociri imobiliare de pe piaţă, aşa că îmi rezerv dreptul de a critica materialul clientului.

Cartea de faţă este o primă tentativă de a evalua o parte dintre greşelile de arhitectură cu care te poţi întâlni aproape zilnic în 30 de ani de plătit rate (nu îţi doresc, dar se poate întâmpla...). Hazul de necaz e opţional – dacă vrei să îţi cumperi o locuinţă, vei găsi aici explicații accesibile despre lucrurile la care trebuie să fii atent, ca să poţi să alegi în cunoştinţă de cauză. Avertisment: nu se recomandă celor slabi de inimă.

P.S.: Dacă şi voi aţi observat că oraşele din România nu seamănă cu cele din Franţa şi sunteţi curioşi „cum de se poate aşa ceva”, mergeţi la capitolul despre sursele haosului din zona imobiliară sau, pur şi simplu, cumpăraţi cartea.