George Coșbuc (1866–1918), se naşte în satul Hordon, judeţul Bistriţa-Năsăud.
Unul dintre marii poeti români, a fost și traducător, critic literar și publicist, membru al Academiei Române din anul 1916. La trei ani după debutul din 1884 în paginile revistei „Tribuna”, Coșbuc se alătură colectivului redacțional al acestei reviste sibiene conduse de Ioan Slavici. Este perioada în care apare Nunta Zamfirei, poemul care l-a consacrat. Volumul Balade și idile a văzut lumina tiparului în 1893, urmat de Fire de tort (1896), Ziarul unui pierde-vară (1902) sau Cântece de vitejie (1904).