Ai fost fata tatei sau te-a abandonat si l-ai urat, mistuindu-te de dor. A fost mare si bun, intelept sau naiv, ti-a fost aproape si te-a format sau a fost prea ocupat sa-ti asigure cele necesare traiului si l-ai fi vrut mai prezent, te-a inspirat sau a gresit, i-ai simtit intens iubirea sau v-a chinuit pe toti. Oricum ar fi fost, era. Acum nu mai e. Mai poti doar sa-ti amintesti, si ai un singur privilegiu: acela ca poti sa alegi amintirile bune. Dupa ce le-ai exorcizat, cum ai putut, pe celelalte.

Paisprezece femei si o fetita s-au ridicat, si-au sters lacrimile (ele au mai curs, totusi) si si-au adunat tatii pierduti in cartea asta emotionanta, cu umbre si lumini, caldura si cruzime, bine si rau - si, in cele din urma, pur si simplu iubire. Redandu-i, astfel, vietii, pentru ca nimeni nu moare atata timp cat e inca in amintirile cuiva. Cincisprezece povesti care se unesc intr-una singura, ca o rasfoire de albume vechi, vindecatoare. -- Luana Schidu