Roger Scruton propune o viziune originală, care, evitând deopotrivă puritanismul și permisivitatea, încearcă să depășească separația platonică între iubirea erotică și dorința sexuală. Deși vine din tradiția analitică și folosește mijloacele analizei conceptuale, intuiția fundamentală a lui Scruton este fenomenologică: dorința sexuală este caracterizată cel mai bine prin conceptul de intenționalitate, fiind un fenomen al lumii vieții, care nu se lasă redus la descrierile științei naturii și care scapă oricărei taxonomii biologice. A da seamă de dorința sexuală nu poate reveni decât filozofiei, pornind de la o analiză fenomenologică a unui fapt cât se poate de cotidian, precum acela că John o dorește pe Mary. Polemizând cu Freud și cu viziunea îngustă a sexologilor, Scruton parcurge întregul spectru al fenomenelor sexuale, de la iubirea platonică până la sadomasochism, într-un discurs care invocă nenumărate exemple din artă şi literatură.