Francmasoneria trebuie sa onoreze omul numai si sa nu se ingrijeasca [de] deosebirile ce ar fi intre oameni prin nastere, conditiunea sociala, nationalitatea si religiunea ce datinele au putut sa aseze intre membrii societatei omenesti. Ea ne comanda ca o religiune neatarnata este trebuincioasa omului, fara insa ca omul sa voiasca a inchide inima si spiritul in cutare sistema mai mult decat in alta. Religiunea ce ea ne invata este religiunea tutulor oamenilor onesti, aceea de a face binele, fanatismul si superstitiunea cata ca fie respinse, toate credintele trebuie sa fie respectate. Francmasonii merg pe calea intelepciunei, calcand in picioare prejudecatile, ignoranta si patimile degradante; omul cauta omul, inlaturand opiniunile si credintile. Zidarul dar trebuie sa ceara fratelui sau numai umanitate, virtute, facere de bine, credinta si pastrarea vorbei date.