„În reuşita — mondială — a lui Eliade, ca şi în aceea a lui Brâncuşi, e implicată o lecţie pe lângă care nu putem trece în starea de roză ebrietate a patriotismului local. Şi Eliade, şi Brâncuşi dovedesc că se poate ajunge în miezul lumii, din orice margine a ei. Că centrul poate fi vizat din orice punct al cicumferinţei. Şi mai ales că rostul oricărui punct al circumferinţei e să-şi caute centrul şi să-l «informeze» cu întreaga bogăţie a marginalităţii sale. Accesul la universalitate al oricărei valori locale se asigură printr-un bine simţit dozaj între specificitate şi adaptare. Abuzul adaptării creează anonimatul cosmopolit al dezrădăcinărilor de tot soiul. Abuzul specificităţii sfârşeşte în teribilism provincial şi caricatură. Ferit de asemenea extreme, Mircea Eliade evoluează armonios în spaţiul dintre ele.“

Andrei Pleșu