Două concepții antitetice despre om. Modelul antropologic tomist și „contramodelul” lui Harari

„Faptul că [omul] este «ființă vie» datorită «suflării divine»... – care sugerează care este calitatea specifică a creaturii umane, a primit în filosofie o dezvoltare speculativă prin conceptul de suflet și de spirit; astăzi, cu progresele neuroștiințelor, există riscul să se reducă persoana la un simplu organism funcțional, explicat în termeni de chimie și biologie” (Comisia Biblică Pontificală, Ce este omul?, 2020).

La luarea deciziei de publicare a acestei cărți a contribuit semnificativ apariția în Biserica Catolică, în cursul acestui an, a unui document magisterial cu o încărcătură epistemică deosebit de importantă în reafirmarea centralității doctrinare a antropologiei tomiste – tema directă și indirectă a două studii încorporate în această carte – și promovarea abordării critice a reducționismului de tip materialist – subiectul primului studiu. Este vorba despre Nota elaborată de Dicasteriul pentru Doctrina Credinței și Dicasteriul pentru Cultură și Educație – Antiqua et Nova: despre raportul dintre inteligența artificială și inteligența umană –, aprobată de papa Francisc în audiența acordată prefecților și secretarilor celor două dicasterii în ziua de 14 ianuarie 2025. Păstrând linia antropologică trasată de sf. Toma de Aquino acum opt secole, documentul reamintește că „gândirea creștină ia în considerare facultățile intelectuale în cadrul unei antropologii integrale care concepe ființa umană ca pe o ființă în mod esențial întrupată”, astfel încât „în persoana umană, spirit și materie «nu sunt două naturi unite, ci unirea lor formează o unică natură (CBC, 365)» (16)”.