„Lisa See este pentru literatura chineză-americană ceea ce Amy Tan a fost pentru anii ’90: o voce care a redat femeilor invizibile un nume, un vis și un destin. Ritualurile și îndatoririle femeilor din China rurală dezvăluie aspecte deosebite despre statutul femeilor, inferior atât în casa părintească, cât și în cea a soțului, dar și despre nenumăratele superstiții care le guvernau viața de zi cu zi.” — Publishers Weekly

Când oamenii trăiesc, ei iubesc. După moarte, ei continuă să iubească. Dacă iubirea se termină când o persoană moare, atunci nu este iubire adevărată.

În grădinile parfumate ale Chinei secolului al XVII-lea, tânăra Floare de Bujor cade sub vraja operei Pavilionul Bujorilor, o poveste interzisă, despre care se șoptește că aduce dor nemăsurat, nebunie și chiar moarte. Fermecată de visul unei iubiri mai presus de reguli, ea se lasă mistuită de propria pasiune, până când dorul devine blestem și trupul îi cedează.

Dar moartea nu înseamnă sfârșitul. Sub chip de „spirit înfometat”, fata se întoarce printre cei vii, bântuindu-și fostul logodnic, acum căsătorit cu altă femeie. Condamnată să caute pentru totdeauna iubirea pierdută, Floare de Bujor descoperă că dragostea nu se stinge odată cu viața, ci arde și mai puternic dincolo de mormânt.