Fara sa-mi dau seama, ti-am scris nu o epistola, ci o dita - mai cartea. Altii, inaintea mea, si-au ales turnatorul ca destinatar al gandurilor framantate in cerneala, eu insa am simtit nevoia sa te am pe tine, imaginar, desigur, in fata ochilor in anii din urma. O muza suparator de prezenta, de insinuanta in ziiele tot mai vitrege pentru generatiile intoinnate. Une ori, excesele tale m-au revoltat la culme si, atunci, aidoma lui Vintila Horia, mi-am zis ca "impotriva cretinilor, buni sau rai, nu se poate lupta cu nimic, Sunt ca lepra, ca ploaia cu broaste, ca scarba de viata. intocmai chinezului filosof, sin gurul lucru eficace pe care-l poti face e sa stai in prag si sa astepti. Candva, cadavrul insusi al cretinismului va trece prin fata casei tale. Va mirosi urat, insa va trece. Nimic nu-i va ramane in urma, nici macar mirosul."