Publicat în peste 45 de țări, Drumul a câștigat Pulitzer Prize în 2007, James Tait Black Memorial Prize în 2006 și a fost ecranizat în 2009, în regia lui John Hillcoat, cu Viggo Mortensen, Kodi Smit-McPhee, Robert Duvall și Charlize Theron în rolurile principale. Bestseller New York Times. Una dintre cele mai bune cărți ale anului în: The Boston Globe, The Christian Science Monitor, The Denver Post, The Kansas City Star, Los Angeles Times, People, Rocky Mountain News, Time, The Village Voice, The Washington Post.

O iarnă atomică în care nu mai există animale sau plante, singura prezență constantă fiind foamea, și orice întâlnire între două ființe omenești poate sfârși într-un act de canibalism. Iată decorul postapocaliptic prin care călătoresc un bărbat fără nume și fiul lui, încercând să ajungă la mare. Au un pistol cu două gloanțe, ceva resturi de mâncare și niște pături vechi – și, foarte important, se au unul pe celălalt. Supraviețuirea înseamnă însă amoralitate, după cum învață copilul studiindu-și tatăl, a cărui dragoste pare a fi ultimul lucru rămas din lumea veche, ultima realitate confortabilă și ocrotitoare. ,,Suntem morții vii bântuind prin decorul unui film de groază“ – aceasta este starea de spirit în lumea lui McCarthy, pe care n-o colorează decât foarte rare detalii de un umor nostalgic: ultima sticlă de Coca-Cola sau singura inscripție ce a supraviețuit dezastrului nuclear – rămășițele unei civilizații semănând neliniștitor de mult cu a noastră, căreia i s-a promis o resurecție.

„Cormac McCarthy scrie seducător, muzical, înspăimântător, fantastic. Numai astfel putea să obțină acest cutremurător portret al lumii după ce se stinge lumina.“ — The New Yorker

,,Iluminat de o blândețe extraordinară. Limpede, deși misterios, în același timp criptic și clar ca un cristal. Drumul nu oferă nici pe departe vreo salvare sau alinare. Dar înțelepciunea lui neînfricată este mai vie decât orice asigurare.“ — The New York Times

,,Drumul nu e o critică a felului în care trăim astăzi sau a ce s-ar putea întâmpla dacă am continua să trăim astfel. Romanul pune o întrebare simplă: cum ar fi lumea fără oameni? Iar McCarthy dă un răspuns magistral, de calibrul unor Melville și Lawrence, Conrad și Hardy.“ — The New Republic