Ruxandra Novac s-a născut în 1980, în Făgăraș. A absolvit Facultatea de Litere, Universitatea București. A publicat ecograffiti. poeme pedagogice. steaguri pe turnuri, Editura Vinea, 2003 (ed. a II-a, 2005). Textele ei au fost incluse în diferite antologii din România și din străinătate (Generația 2000, Poezia antiutopică, Instrukția dlea pobega (Moldova), The Vanishing Point that Whistles (SUA), No longer Poetry (UK) etc.). În prezent, trăiește în Germania.
Subminarea ironică a propriei disperări ține de natura structurală complexă a carții de debut a autoarei. E un răspuns din interior dat unui curent kitsch-tezist care cutremură literatura și filmul românesc de azi, așa-zisul „mizerabilism”, care simplifică, pînă la grotesc, existența în România de azi. Poezia Ruxandrei Novac scapă unei clasări în pluton tocmai pentru că nu mimează disperarea, cum nu mimează nici ironia față de propria disperare. Toate clișeele noii experiențe cotidiene, regăsibile în excesele de tot felul, de la alcool la droguri, sînt asimilate, dar și respinse, cu luciditate resemnată.
ecograffiti. poeme pedagogice. steaguri pe turnuri e cea mai bună carte de debut pe care am citit-o din 2000 încoace. Complex și contradictoriu, volumul Ruxandrei Novac e mai mult decît promițător.
Andrei Bodiu (2004)