De ce o antologie de poezie având ca temă universul Twin Peaks? Pentru că această idee fierbe în mine de mai mulți ani și pentru că seria cult a lui David Lynch și Mark Frost este poezie în stare pură. Serialul care a schimbat fața televiziunii a fost un adevărat eveniment social și global la începutul anilor ’90, un fenomen pe care ne propunem și noi să-l punem sub lupă, dar într-un cerc mai restrâns, al poeților români. Am invitat poeți de vârste diferite, din generații diferite (mulți dintre ei copii sau adolescenți – alții nici măcar nu se născuseră! – atunci când serialul a rulat în premieră în România), să se raporteze la acest spațiu supranatural și să-l transpună în versuri așa cum l-au perceput ei, ori să caute prin sertare poeme pe care – poate conștient sau mai puțin – le scriseseră deja în jurul acestui subiect. Precizez din capul locului că le-am oferit libertatea de a se raporta la oricare dintre producțiile/peliculele lui Lynch (Twin Peaks fiind doar un punct de plecare ori reper), atâta vreme cât rodul scrisului lor este unul… lynchian. Chiar dacă rezultatul poate părea unul eteroclit, nu am urmărit atât de mult coerența și cursivitatea poetică a celor 30 de voci, cât mai degrabă relevanța acestui volum ca fenomen autohton, într-o primă antologie de poezie românească dedicată lui David Lynch. Deși tema este unică și cât se poate de universală, în această carte bizară nu veți găsi doi poeți cu stiluri identice, ceea ce din punctul meu de vedere validează experimentul drept unul reușit.

Andrei Mocuța