Fiecare dintre noi a pierdut pe cineva drag, iar unii au trăit măcar o dată în viaţă o experienţă „paranormală“. Mie mi s-a întâmplat la moartea mamei, chiar în noaptea trecerii ei în nefiinţă. A fost ceva atât de straniu încât am simţit nevoia să scriu despre acest subiect, după ce mi-am dedicat aproape un deceniu studierii fenomenului.
Ecouri din tenebre este o carte ancorată în ştiinţele de frontieră, segment al cunoaşterii uneori criticat, contestat, alteori împins în derizoriu, dar rămânând la fel de actual. La întrebarea „Există viaţă după moarte?” au încercat să răspundă, de-a lungul timpului, teologi, filosofi, istorici, oameni de ştiinţă. Ipotezele, cazuistica şi explicaţiile la care s-a ajuns umplu sute, poate mii de volume. Am încercat să le sintetizez într-o prezentare cât mai completă şi atractivă, în primele 50 de pagini ale cărţii. Mai departe sunt doar poveşti despre viaţă şi moarte, despre iubire, ură şi răzbunări nestinse de trecerea timpului. Le puteţi citi pe nerăsuflate, sărind peste istoria fenomenului – deşi ar fi păcat.
Cât adevăr şi câtă ficţiune conţine această carte? Adevărul este în fapte. Imaginaţia autoarei, în interpretarea lor şi, acolo unde a fost nevoie, în umplerea hiatusurilor narative. Întâmplările relatate sunt şocante, adesea incredibile prin ele însele. Însă mai interesantă chiar decât insolitul cazurilor rămâne reacţia celor implicaţi direct.
Întâmplările din ultimul capitol, Păcate eterne, s-au petrecut, cronologic, aproape de zilele noastre, iar o mare parte dintre martori sau protagonişti sunt încă în viaţă. Pentru a le proteja identitatea le-am schimbat numele şi, uneori, datele biografice.