Anul 1905 a fost considerat un „an miraculos”. Albert Einstein a publicat trei articole si o anexa, revolutionand complet modul in care fizicienii intelegeau lumea si punand bazele teoriei relativitatii. In acelasi an, a elaborat cea mai vestita ecuatie din istoria fizicii si, probabil, cea pe care o vedem adesea stantata pe cele mai multe tricouri: E=mc2. Energia este egala cu masa inmultita cu viteza luminii la patrat. Masa se poate transforma intr-o uriasa sursa de energie; din aceasta idee vor lua nastere proiectul Manhattan si bomba atomica. Einstein a avut un rol fundamental in acel program ale carui consecinte l-au urmarit tot restul vietii.
Viziunile sale absolut noi asupra naturii luminii au reprezentat punctul de pornire al fizicii cuantice, una din cele mai moderne teorii, care reprezinta o adevarata provocare pentru gandirea logica si ne pune la incercare spiritul practic in cel mai inalt grad. Cand intram mai adanc in lumea fantastica a cuanticii, descoperim imediat fapte extraordinare: obiectele pot exista in mai multe locuri in acelasi timp, ceea ce pare solid este vacuum etc. Aceste paradoxuri, semanand cu niste koanuri, demonteaza total structurile noastre mentale si dau nastere unei stari de „confuzie”, care este anticamera gandirii creative. Meritul lui Allan Percy este de a fi reunit 85 de pilule de intelepciune din gandirea lui Einstein si de a le fi tradus in limbajul psihologiei cotidiene, ca inceputuri de solutii practice pentru a relativiza preocuparile, pentru a rezolva problemele si pentru a gasi formula cea mai simpla si mai puternica cu scopul de a ne implini propria existenta.