Stabilita in Japonia de peste douazeci de ani, Dominique Loreau este patrunsa de maniera de viata a tarii sale de adoptie, ce se bazeaza pe principiul Moins pour plus aplicat in toate domeniile, de la materie pana la spirit. Purifica-ti sufletul, goleste-ti sifonierul, renunta la cumparaturile compulsive, mananca frugal, ingrijeste-ti corpul si numai atunci iti vei bucura si spiritul. De la arta de a va simti bine chez vous la arta de a fi fericiti en vous, Dominique Loreau transpune principiile Orientului pentru Occident, plecand de la dictonul japonez care spune ca: „Perfectiunea nu consta in a face lucruri neobisnuite, ci in a face lucruri obisnuite intr-un mod neobisnuit.“
O despartire salvatoare, o tristete aducatoare de bucurii, adica renuntarea la tot ce e in plus – si in casa, si in suflet. Adio, viata ancorata in trecut, adio, amintiri prafuite!
Bonjour, simplitate de lux, pentru ca fericirea nu inseamna sa obtii ceea ce vrei, ci sa doresti ceea ce ai.
„Dintre toate manifestarile puterii, cea care impresioneaza cel mai mult e retinerea.“ – TUCIDIDE
„Oamenii adora sa-si etaleze splendoarea, nu pentru ca le-ar fi draga, ci pentru ca le lipseste originalitatea. Incapabili sa inventeze altceva, nu pot decat sa-si exhibe luxul… Idealul interioarelor chinezesti poate fi rezumat la doar doua principii: simplitate si spatiu. O incapere… trebuie sa fie goala si vie.“ – LIU YUTANG, L’Importance de vivre
„In ceea ce priveste amenajarea interioara – de pilda, in legatura cu dispunerea obiectelor –, un element capital al frumusetii, deci al reusitei, il constituie prezenta, esentiala, a spatiului liber; in termeni obisnuiti, ai nevoie de nimic, pentru ca altceva sa traiasca. E ca in cazul tablourilor cu peisaje – in care spatiul, norii amenintatori, vaporii sugereaza printr-un soi de prezenta-absenta circulatia energiilor –, acolo unde tocmai spatiul dintre obiecte le anima.
Doar gratie acestei cantitati notabile de nimic, sistematic si savant pastrata, tot restul, intregul ansamblu dobandeste o armonie veritabila.“ – JACQUES DARS, Les carnets secrets de Li Yu
