Procedând la cercetarea unei analogii tipologice între Eminescu și romanticii germani, nu-l vom alipi defel pe marele poet român la un mod străin de existență, de gândire și creație, ci vom încerca să deslușim acel gen proxim sub al cărui generic se situează în chip fericit, și el, și cei mai însemnați dintre romanticii europeni.
De aici încolo nu-l vom mai alătura lor decât pentru a sublinia ceea ce-l particularizează în raport cu ei, creându-i profilul inconfundabil național și individual realizat însă cu discreta și hotărâtoarea lor înrâurire.
Zoe DUMITRESCU-BUȘULENGA