Lumea artei contemporane se transformă sub presiunea unor tehnologii care nu doar generează noi estetici, ci rescriu concepte fundamentale precum autorul, originalul sau durabilitatea.
Acest număr al revistei Empower Artists — intitulat Digital Media & Hybrid Forms — propune o cartografiere a formelor hibride de expresie care traversează istoria artelor experimentale: de la filmul pe peliculă la NFT-uri, de la CD-ROM-uri interactive la printuri 3D și sculpturi asistate de algoritmi..Capitolul Encoded Bodies / Decoded Worlds deschide o conversație despre modul în care tehnologiile media modelează corpul și percepția. Artiștii experimentează cu interfețe, realități augmentate și sisteme de biofeedback, construind corpuri codificate, arhive senzoriale și identități fluide.
Digital Entanglements explorează relațiile tot mai complexe dintre tehnic și poetic, dintre suport și sens. De la video-art-ul anilor ’70–’80 până la formele efemere ale net.art-ului și estetica blockchain-ului, arta digitală se dezvăluie ca un spațiu al interconexiunilor instabile – unde fragilitatea mediului devine o condiție definitorie. HDD-uri uitate, hyperlinkuri moarte și softuri dispărute alcătuiesc o arheologie a efemerului.
Secțiunea Artist Talk reunește o serie de dialoguri cu artiști și curatori despre relația lor cu tehnologia: un balans între ready-made și ready media, între obiect și proces, între autonomie și colaborare cu inteligențe artificiale. Aici revine întrebarea esențială: cine este autorul? — algoritmul, artistul, curatorul sau rețeaua?
În final, capitolul Media Mutations prezintă o generație tânără de artiști care navighează cu naturalețe între estetici post-digitale și tehnologii emergente, într-o epocă în care codul devine materie plastică, iar timpul tehnologic se împletește cu memoria umană.
Artele experimentale, departe de a fi un teritoriu marginal, devin nucleul unei reflecții critice asupra prezentului. Dincolo de entuziasmul tehnologic, Empower Artists #2 invită la o discuție necesară despre memorie, materialitate și identitate artistică, propunând hibridizarea – între vechi și nou, între om și mașină, între materie și cod – ca pe o cheie de lectură a artei contemporane.