Publicarea rezultatului ultimelor cercetări istorice ale profesorului Alexandru Filipașcu reprezintă, de fapt, reconstituirea – folosind primele schițe și însemnări ale sale (rămase trei sferturi de veac în manuscris), – studiului de mari proporții Enciclopedia familiilor nobile maramureșene de origine română, manuscris încăput pe mâinile Securității cu prilejul perchezițiilor efectuate după arestarea sa (15 august 1952) și în felul acesta dispărut pentru totdeauna. Materialul care a stat la baza manuscrisului reprezintă rezultatul cercetărilor unui sfert de secol „a câtorva vagoane de documente”, după cum afirma însuși profesorul, în primul rând în arhiva orașului Sighet, care păstra la acea vreme o însemnată parte a documentelor Țării Maramureșului, devenită apoi Comitatul Maramureș și în zilele noastre Maramureșul Istoric, arhivă care i-a stat la dispoziție în timpul în care îndeplinea funcția de primar al orașului Sighet (1933- 1937). Această arhivă a reprezentat izvorul principal la care însă nu s-a mărginit. Documentarea s-a extins în multe biblioteci și arhive din țară și străinătate, pretutindeni unde a putut bănui existența unor mărturii privitoare la istoria Maramureșului, inclusiv în Biblioteca Vaticanului. Îngrijitorii ediției