In Romania, dintre plantele care au proprietati medicinale, numai, aproximativ, 300 se recolteaza si se valorifica, unele ca materii prime pentru fabrici de medicamente, farmacii, pentru uz intern, altele pentru valorificare in strainatate. Si totusi o mare parte din valoarea pe care natura ne-o ofera, an de an, se pierde din lipsa de cunostinte sau din dezinteres. De aceea, se impune tot mai mult raspandirea tot mai larga a mijloacelor de cunoastere si a tehnicilor de recoltare, cat si simplificarea procedeelor de prezentare a cunostintelor necesare despre plantele medicinale.
Plantele cu efect favorabil asupra organismului omului sau cu efect inhibant asupra unor agenti patogeni isi datoreaza valoarea terapeutica anumitor substante. In cazul fiecarei specii de planta medicinala trebuie cunoscut acea substanta sau acele substante care le asigura valoarea si care se numesc principii active. Din ansamblul substantelor ce se gasesc intr-o specie numai unele prezinta interes farmaceutic.
La enumerarea substantelor continute de catre o specie de planta medicinala se apeleaza frecvent la toti compusii identificati in planta respectiva. Astfel, la o asemenea insiruire se nominalizeaza o serie intreaga de compusi chimici: "planta contine aminoacizi, grasimi, zaharuri, amidon, mucilagii, potasiu, etc.", texte cu care nu se spune nimic fiindca nu exista nici o planta care sa nu contina substante din grupele mentionate. Situatia se schimba doar atunci, cand substanta cu pricina se gaseste intr-un procent semnificativ mai mare in comparatie cu alte plante. Cantitatile insemnate de mucilagii din nalba sau podbal confera acestor substante interes terapeutic. Din intreaga compozitie chimica a unei specii prezinta interes terapeutic numai substantele biologic active.
Valoarea produsului vegetal este conditionata de continutul in principii active.