Prietenia și imaginația merg mână-n mână! O carte care provoacă imaginația și care ne transformă în copii, preț de câteva clipe.
S-au scris mii de pagini despre creaturile adâncurilor mării și ale oceanelor, despre animalele din junglă ori despre vulcani, cutremure și tornade. Zeci de cărți au fost dedicate și studiilor despre civilizațiile antice ori despre obiceiurile altor popoare ale lumii. Și totuși, printre preocupările divergente ale oamenilor, pe unul dintre rafturile miilor de biblioteci, se ițește o carte cu totul deosebită– „Enciclopedia prietenilor mei imaginari”, scrisă și ilustrată de Bimba Landmann.
În cel de-al doilea volum al trilogiei create de scriitoarea de origine italiană, protagonistul cărții își începe călătoria într-un loc numit „Viață”, iar lumea care i se înfățișează dinaintea ochilor îi revelează felurite clădiri și spații care-l ademenesc spre explorare: „Grădina fermecată”, „Fântana Gândurilor” ori „Regatul Creativității”. Însă cu adevărat demne de atenția cititorului sunt întâlnirile cu personajele care viețuiesc aici. Pentru-nceput, peregrinarea îi aduce acestuia în întâmpinare familia de Legume: Mica Floare, Melcul de Aur sau Sămânța din Inimă; vizitarea clădirii „Muzeul Prietenilor Imaginari” îi mijlocește descoperirea Imaginarilor: Zburătorul Pufos, Dulcele Alb sau Afectuosul; iar toposul dedicat Dușmanilor Imaginari (falșii prieteni) îl avertizează pe acesta să-i evite pe Mâncătorul de Dorințe, pe Monstrul Distrugător de Planuri, pe Insuportabilul ori pe Vânzătoruldeură.
Dar în spatele acestui ermetism voluntar, mesajul cărții„Enciclopedia prietenilor mei imaginari”, scrisă și ilustrată de Bimba Landmann, se coagulează ca o pledoarie alegorică, celebrând imaginația și, în același timp, prietenia. Sub auspiciul celor două cencepte se succede o pleiadă de prieteni imaginari care își transgresează apartenența singulară impusă de pronumele posesiv „mei”, dovedindu-și universalitatea și arogându-și dreptul de a fi revendicați de fiecare cititor în parte.
Continuând lectura în cheie simbolică, observăm și faptul că itinerariul protagonistului reface drumul vieții. Obiectivele întâlnite în cale se află sub aceeași înrâurire a imaginației, primind denumiri abstracte și ne sugerează ideea potrivit căreia, indiferent de contextul în care ne-am afla, prietenii imaginari ne pot fi prezenți în diverse forme și sub diverse chipuri. Iar panopticumul ilustrat este elocvent în sensul acesta.
În final, autoarea ne oferă un rețetar pentru făurirea propriului prieten imaginar. Elementele necesare pentru a-l crea presupun sugestii de forme, de culori, de calități sau de cuvinte-cheie care să-l individualizeze. Dar sfaturile acesteia exemplifică și case de locuit împreună sau modalități de hrănire a trupului și a sufletului. Imaginea complexă a prietenului imaginar este desăvârșită de valorile pe care se fundamentează prietenia– joacă, zburatul cu imaginația, îmbrățișările sau cunoașterea sinelui prin intermediul aproapelui – și reiterează faptul că întâlnirea cu acesta poate avea loc oriunde: în Parcul Prieteniei, pe Marea Dorințelor sau aproape de Muzeul Prietenilor Imaginari.
Receptată ca întreg, cartea „Enciclopedia prietenilor mei imaginari” este și un îndemn pentru a spori negreșit, indiferent de vârstă, pe tărâmul imaginației. Prietenia, emoțiile sau visele devin, din aceste punct de vedere, simple pretexte pentru a explora lăuntrul ființei umane, trezind-o din amorțeala mundanului. În fond, Bimba Landmann încearcă, prin fiecare incursiune artistică, să provoace artistul, creatorul și copilul din fiecare adult care a renunțat să-și mai imagineze.