La 22 august 1911, "Mona Lisa", legendarul tablou al lui Leonardo da Vinci, a fost furat de la Luvru, iar vestea a făcut imediat înconjurul lumii. Deşi unii au bănuit artişti subversivi precum Apollinaire sau Picasso că ar fi pus la cale furtul, nu s-a făcut nici o arestare. Doi ani mai târziu, un italian numit Vincenzo Perugia a fost arestat după ce încercase să fure "Mona Lisa" unui negustor de antichităţi din Florenţa, dar misterul furtului nu a fost niciodată dezlegat pe de-a-ntregul. Martin Caparros îl prezintă cititorilor pe fascinantul marchiz cu acelaşi nume, care divulgă unui ziarist american detaliile marii lovituri, dar şi secrete uluitoare despre originea sa umilă ca fiu al unei servitoare din Buenos Aires. Astfel, anonimul băiat argentinian va deveni Eduardo de Valfierno, cel mai renumit falsificator de artă al lumii, dar şi personajul cizelat, plin de farmec, din Parisul acelei Belle Epoque pentru care aristocraţia mergea adeseori mână în mână cu crima sau cu impostura. "Enigma Valfierno" repovesteşte cel mai mare jaf al secolului XX ca pe un joc de-a şoarecele şi pisica, avându-l în prim-plan pe marchizul perfid, eminenţa cenuşie a întregii acţiuni narative şi poliţieneşti, a cărui existenţă rămâne până la urmă la fel de enigmatică precum zâmbetul Mona Lisei.