O mare lecție de film. Dar și o mare lecție de istorie. E cea pe care au povestit-o în capodoperele lor.
Doi prieteni se întâlnesc și stau de vorbă. Despre lumea din jurul lor, despre munca lor, pentru că ei nu sunt doar buni prieteni, ci trăiesc și se mișcă în același univers artistic. Unul face filme, celălalt, muzică de film. Iată, așa s-au născut aceste pagini, mai dense decât altele, animate fiind de întrebările lui Giuseppe Tornatore, care aduc în atenție lungile și savuroasele convorbiri cu Ennio Morricone, Maestrul. Sunt pagini în care filmul este temă centrală, dar și pretext, de cele mai multe ori în prim-plan, dar și colateral, cum se întâmplă în cursul unei convorbiri. Filmul este comentat, e întors pe toate fețele – cum a fost, cum e astăzi, ce viitor are, e privit din postúrile de cineaști, cinefili, spectatori. De o parte și de alta izvorăsc păreri, se povestesc curiozități, se devoalează sentimente și așa, uneori, pare că rolurile celor doi se inversează: Tornatore caută muzica imaginilor, iar Morricone, o misterioasă vizibilitate a sunetelor. Doi premiați Oscar. Doi maeștri. Un interviu de neuitat pentru cei care iubesc, deopotrivă, filmul și muzica.
Ennio Morricone
S-a născut la Roma în 1928. Este absolvent al conservatorului din orașul natal și diplomat în trompetă și compoziție. A excelat în toate formele de expresie muzicală, de la aranjamente în sectorul discografic, la compoziții pentru teatru, radio, televiziune și film. A compus mai mult de patru sute cincizeci de coloane sonore și mai mult de o sută de lucrări de musica assoluta. În anul 2007 i s-a decernat premiul Oscar pentru întreaga carieră, iar în 2016, premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră originală, la filmul The Hateful Eight, al lui Quentin Tarantino. S-a despărțit de noi la 6 iulie 2020.
Giuseppe Tornatore
S-a născut la Bagheria (Palermo) în 1956. Debutul în cinema are loc în anul 1986, cu filmul Il Camorrista (Mafiotul). Cunoaște consacrarea internațională cu filmul Nuovo Cinema Paradiso, la care, pe lângă regie, semnează și scenariul. Filmului i s-a decernat premiul Oscar (1990), la secțiunea Cel mai bun film străin. Alte filme de succes au urmat: Una pura formalità (1994), La leggenda del pianista sull’oceano (1998), Malèna (2000), La sconosciuta (2006), Baarìa (2009), La migliore offerta (2013) și La corrispondenza (2016).
Constantin Ivaneș
Jurnalist, scriitor și traducător, este o voce inconfundabilă, la propriu, dar și la figurat. Din emisiunile lui la radio s-au născut (sub pseudonimul Sergiu Alex) cărțile de eseuri: Incursiuni de meloman. De la Sarah Brightman, la Enya și Vangelis, Bogdan Ota și pianul care apropie Cerul, Muzică în noapte. Sunt tot atâtea pledoarii pentru cultivarea și ocrotirea unui dar excepțional și rar în lumea de azi – bunul-gust. În muzică, mai întâi, pasiunea sa fierbinte, dar și în felurite alte alegeri omenești care, toate, pot înălța spiritul. Între acestea, în afară de arte, locul de cinste revine cărții. A tradus din italiană Dacă soarele moare și Scrisoare unui copil nicicând născut, ale Orianei Fallaci, cărți cu un impact emoțional răvășitor asupra cititorilor. Nu numai în Italia, ci peste tot în lume. Noua traducere ce sosește acum, Ennio. Un maestro, este o bucurie de carte pentru că o citești „ascultând”, subliminal, muzica de neegalat a lui Ennio Morricone. Făcând asta, cartea devine film, iar filmul, o carte… În afară de nenumăratele calități ale lui Ennio Morricone, deduse în curgerea lecturii de cititorul-meloman, una parcă le domină pe toate: fenomenala lui creativitate – spontană, impetuoasă, copleșitoare. Aceasta este, credem, pecetea de taină a destinului său. Grazie, Maestro!