Lupta pentru scufundarea lui Bismarck reprezintă o pagină aparte în istoria bătăliilor navale și a celui de-Al Doilea Război Mondial marcând începutul sfârșitului unor iluzii ale Kriegsmarine și, totodată, renașterea speranței pentru supușii Imperiului Britanic, o clipă de mândrie și de orgoliu satisfăcut pentru Royal Navy. Scufundarea lui Bismarck pe 27 mai 1941 ar putea fi înțeleasă și ca un semn al eșecului Reich-ului nazist în bătălia pentru supremație mondială, în condițiile în care peste mai puțin de o lună începea Marea Bătălie din Est. Politica lui Otto von Bismarck se înmormânta pentru multă vreme, iar cuirasatul ce-i purta numele pierea în valuri într-o glorie efemeră, însă de neuitat pentru bătrânii „lupi ai mărilor”. Istoricul Manuel Stănescu ne bucură sufletul cu această cronică a unui timp istoric plin de iluzii, suferințe, orgoliu, furie, sacrificiu și încredere în triumful rațiunii și al adevărului.

Epopeea cuirasatului Bismarck. Triumf şi tragedie… o reușită deplină! O carte fermecătoare!

Bismarck era o adevărată „Stea a Morții”. Nu există în istorie alte momente în care destinul unui război să depindă de o singură navă, așa cum s-a întâmplat atunci. Când a fost lansată, Bismarck era cea mai mare navă din lume, împreună cu Hood, mândria marinarilor englezi, iar confruntarea dintre cei doi coloși atrage și astăzi ca un magnet interesul publicului.