Lăsând la o parte leninismul şi anti-leninismul, primul lucru pe care trebuie să-1 restabilească istoricul este faptul evident, pe care nimeni în anii ‘890 nu 1-ar fi negat, că împărţirea globului avea o dimensiune economică. A demonstra asta nu înseamnă să explici totul despre imperialismul perioadei. Evoluţia economică nu este un fel de ventriloc, iar restul istoriei manechinul ei. În această privinţă, nici măcar cel mai fixist om de afaceri, care nu urmăreşte decât profitul, să zicem, din minele de aur şi diamante din Africa de Sud, nu poate fi tratat vreodată exclusiv ca o maşină de produs bani. El nu era imun la apelurile politice, emoţionale, ideologice, patriotice sau chiar rasiale, care erau atât de clar asociate cu expansiunea imperialistă. (ERIC HOBSBAWM)