Obiectivul principal al cărţii este de a prezenta arhitectura abordării filosofice a regretatului Profesor Mihai Drăgănescu (1929-2010), academician, fondator şi preşedinte al Secţiei de Ştiinţa şi Tehnologia Informaţiei de la Academia Română şi preşedinte al Academiei Române ȋntre 1990 şi 1994. Sunt expuse cu claritate caracteristicile acestei arhitecturi. De asemeni, se argumentează ȋn mod convingător modul ȋn care opera profesorului Mihai Drăgănescu a fost influenţată de trei direcţii majore de gândire, faţă de care profesorul a avut o puternică afinitate. Este vorba de creaţiile lui Aristotel, Kant şi Husserl. Din comparaţia pe care profesorul a făcut-o cu operele acestor mari filosofi a rezultat o concepţie filosofică originală. Cartea Profesorului Gorun Manolescu reconstituie ȋn mod clar şi concentrat această concepţie.

Cartea este structurată ȋn cinci capitole, ȋncepând cu arhitectura modelului drăgănescian, care este prezentată ȋn două paragrafe ale Capitolului 1, şi anume cele două etape ale demersului drăgănescian şi a arhitecturii propriu-zisă a modelului drăgănescian. Capitolul 2 se concentrează pe caracteristicile esenţiale ale modelului drăgănescian. Autorul caută să răspundă la ȋntrebarea dacă modelul drăgănescian este de natură metafizică sau teologică. Pentru aceasta se face referire la ortofizicul lui Drăgănescu, cu conexiune la logosul Aristotelian şi la raportul acestuia cu fiinţa. Capitolul 3 este dens ȋn informaţie şi conţine o interpretare proprie a autorului cărţii a conceptului de Univers Holografic. Sunt folosite exemplificări din diverse ramuri ale fizicii, acoperind entropia şi radiaţia Hawking, entropia şi informaţia, cu referire la creaţiile unor mari fizicieni din secolul XX (Wheeler, Sussking, Bekensteing, Maldacena). Finalul capitolului prezintă comparaţia dintre modelul drăgănescian Varianta 1 şi Universul Holografic. Capitolul 4 se axează pe relaţia dintre gândirile lui Drăgănescu şi Kan. Este prezentată la ȋnceput critica concepţiei kantiene, care mai apoi permite introducerea ortofizicului prin negarea subiectivităţii spaţiului şi a timpului. Relaţia dintre gândirile lui Drăgănescu şi Husserl este prezentată ȋn Capitolul 5, care surprinde trei aspecte: conştiinţa, ontologia formală şi cea materială şi materialitatea Ortoexistenţei.

Cartea este ȋncheiată de cinci anexe, care permit o mai bună ȋnţelegere a textului. Ele conţin unele principii la nivelul cuanticului, o schiţă a concepţiei kantiene, o schiţă a concepţiei lui Husserl şi respectiv o comentare a a unei formalizări drăgănesciene privind aşa numitul „Monoid al Existenţei. Aceste anexe sunt utile, deoarece permit citirea cărţii fără a apela la alte surse de informare.

Volumul reprezintă un stimulent pentru dezvoltarea de cercetări privind gândirea filosofică a unor oameni de ştiinţă români. Ȋn concluzie se pot sintetiza următoarele aspecte.

Cartea abordează un subiect extreme de important. Ea restituie ȋntr-o formă succintă, o parte din gândirea Profesorului Mihai Drăgănescu.

Informaţia prezentată ȋn volum este coerentă şi bine structurată astfel ȋncât să susţină dezvoltări viitoare ȋn ceea ce priveşte prezentarea operei Profesorului Mihai Drăgănescu.

Cartea este un rezultat al colaborării pe care autorul a avut-o cu Profesorul Mihai Drăgănescu, dar şi al activităţilor de cercetare pe care autorul le-a desfăşurat ȋn mod individual ȋn ultimele două decenii.

Ȋnchei menţionând că prima ediţie a lucrării a primit Premiul „Petre Sergescu” al Academiei Române în anul 2024, ea fiind tradusă în mai multe limbi de circulaţie internaţională. Această a doua ediţie oferă detalieri consistene ale unor informaţii care era inmplicite în prima.

Acad. Viorel Bădescu