“Încep trans- și re-scrierea acestor eseuri, vai, după aproape două decenii și jumătate. Ar fi putut atunci să vadă lumina ti-parului, dar vitregia sorții a vrut altceva. La asta s-a adăugat și nesăbuința și delăsarea tinereții. Dar vine o vreme când timpul nu mai are răbdare. Pe lângă asta – la volumul de informație stocat atunci și la talentul de care a dispus creierul – au țâșnit aceste scrieri. Cât sunt de incisive, de valoroase, vom vedea.
S-au vrut o descriere – în lumina de până atunci a infor-mațiilor despre Univers – timp, spațiu, materie, Dumnezeu. Cât mai veridice. Poate, uneori, repetând ce-au spus alții, poate, alteori, cu forța tinereții în vine, forțând căi, concepții, teritorii, adică să ajung unde n-a mai fost nimeni, să dau un răspuns just, veridic, la întrebări care, de secole, frământă omenirea. Plus aspectul social. În măsura în care am reușit, veți vedea în cele de mai jos.” Doru I. Pop