Acolo unde este prezentă angoasa, se află concentrată umanitatea. Mă tem, deci exist, acesta ar putea fi motto-ul vremurilor noastre.

Dacă mă tem, sunt viu.
Mă tem, deci exist și mă construiesc în permanență.
Dacă mă tem, încă nu am fost îmblânzit de societate; încă nu am acceptat lista cu instrucțiuni care mi-a fost livrată.

Inautenticitatea nu doare așa cum o face autenticitatea, sugerează existențialiștii și o simțim și noi adesea pe propria piele. Inautenticitatea e comodă. Stai în rând, și mergi și tu în direcția în care merge și cel care se află înaintea ta. Nu mergi, ci se merge. Mai mult, inautenticitatea vine la pachet și cu relaxarea care derivă din lipsa de responsabilitate. Nu sunt alegerile tale, greșelile nu-ți aparțin – tu doar mergi în direcția indicată.
Dar cu ce cost?