Pentru o clipă stau și mă întreb dacă mama o fi văzut vreodată un Bigfoot. Nu mi-a vorbit niciodată despre asta, însă, de când am venit aici, am aflat o mulțime de lucruri noi despre ea.

— E adevărat că ai văzut unul cu ochii tăi? îl întreb pe Charlie.

— E adevărat. Mergeam pe autostradă. Era ceață, era întuneric și burnița. Conduceam încet… foarte încet. Când, deodată, a apărut. Era acolo, chiar în fața mea.

— Serios? L-ai lovit cu mașina?

—Nu, slavă Domnului! Am frânat cât am putut de tare. El stătea acolo, holbându-se la mine. Mă simțeam de parcă m-aș fi aflat sub o vrajă. Apoi… a dispărut.

Tot atât de repede pe cât a apărut. Era un Bigfoot. Un Bigfoot în carne și oase.