Receptarea critica a operei lui Eugen Negrici a ilustrat scindari si divesitate, creand confuzii in care se amesteca numeroase glasuri de critici si orgolii explozive. Interesul constant pentru opera sa este ilustrat si prin interventiile impetuoase ale recuzatorilor care, in loc sa-i estompeze vitalitatea, o potenteaza prin manifestarile lor. Cartile sale nu pot fi trecute cu vederea de catre ochiul critic care vrea sa parcurga panoramic spatiul literelor romanesti. Interesat atat de literatura veche, cat si de textele aparute in timpul comunismului, operand, mereu, cu propriile instrumente, Eugen Negrici a devansat uneori metamorfozele critice din spatiul cultural romanesc - in explorarea, timp de sase decenii, a spatiilor literatatii si a niselor pe care aceasta le deschide - construind o opera deopotriva contestata si incitanta, cu tensiuni neasteptate, care il transforma intr-o paradoxala figura a criticii romanesti actuale.