Volumul al treilea al integralei Marlowe reunește două piese ce au făcut senzație la vremea lor și continuă să fie jucate și în zilele noastre.

Este vorba de Evreul din Malta – mult mai populară în epoca elisabetană decât Negustorul din Veneția – și Tamerlan cel Mare, Partea întâi, cea dintâi piesă care, în urma succesului de public, a generat o continuare, inaugurând în istoria teatrului o modă ce avea să fie preluată, peste secole, și de industria filmului.

„Evreul din Malta este o farsă plină de umor englezesc autentic, acel umor teribil de serios, chiar brutal.” – T. S. Eliot

„Evreul din Malta prezintă relațiile internaționale parcă glorificând banditismul, rețeaua vastă a crimei organizate din domeniul taxei de protecție, în care turcii solicită tribut creștinilor, creștinii își însușesc banii evreilor, iar ordinele religioase își dispută convertirea adepților înstăriți.” – Stephen Greenblatt

„Barabas este geamănul malefic și precursorul malițios al lui Shylock (…) modelat după figura alegorică a Viciului, arhetipul ticăloșiei moștenit din reprezentarea diavolilor în teatrul religios, dezvoltat în piesele-moralități ale secolului al XVI-lea.” – Julia Reinhard Lupton

„Tamerlan este o mașinărie, una mânată de dorințe ce generează violență și moarte – odată pusă în mișcare, ea nici nu poate fi încetinită, nici nu-și poate schimba cursul; se mișcă într un ritm frenetic până când, în cele din urmă, se oprește pentru totdeauna. (…)

Este arogant și blasfemator, râvnește puterea, își trădează aliații, răstoarnă conducătorii legitimi și îi amenință pe zei.” – Stephen Greenblatt

„Tamerlan este o dovadă a măiestriei strălucite ce juxtapune imaginilor scenice o compoziție alcătuită din cuvinte plasate într-o melodie în perpetuă schimbare.” – Jill Levenson

„Tamerlan cel Mare destabilizează toate doctrinele elisabetane referitoare la limbă, clasele sociale și etnicitate, punând sub semnul întrebării noțiuni precum identitatea și autoritatea.” – Mark Thornton Burnett