Creştinismul se prezintă ca o religie a iubirii, a acceptării necondiţionate a persoanei umane şi a iertării. Cum mai putem vorbi despre Sacramentul Spovezii în noul context în care trăim astăzi? Dacă Biserica se distanţează de un rigorism moral greşit înţeles, înseamnă asta că spovada cade şi ea, încet, în desuetudine? Dacă Dumnezeu ne iubeşte necondiţionat, aşa cum suntem, de ce mai sunt necesare examenul de conştiinţă şi mărturisirea tainelor celor mai ascunse ale sufletului în faţa unui om greşitor, asemenea nouă?

Volumul Exerciţii de iertare: pentru spovezi (mai) bune, publicat la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti şi coordonat de Claudia Stan, reuneşte contribuţiile unui colectiv ales de preoţi, care, împreună cu ÎPS Aurel Percă, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti, şi PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, explică rolul acestui sacrament şi importanţa lui în viaţa unei Biserici a Iubirii. Scrisă într-un limbaj vivace şi accesibil, această carte se doreşte a fi un ghid practic pentru spovadă şi dincolo de ea. Volumul este prima etapă a unui proiect multimedia mai amplu, produs de Angelus TV şi Signis România, care va continua cu o serie de emisiuni pe tema Sacramentului Spovezii.

Primul capitol al „Exercițiilor de iertare” tratează obiecțiile pe care conștiința fiecăruia dintre noi le poate ridica în calea spovezii: de la „dacă-l face toată lumea, nu e păcat”, la „Dumnezeu știe ce e în inima mea” și „de ce i-aș spune păcatele mele unui om păcătos?”.

Al doilea capitol redefinește spovada, spulberând multe mituri și neînțelegeri legate de acest sacrament: de la „spovada-spălătorie” la spovada generală, de la vinovăție la căință, de la laxism și scrupulozitate la curaj și încredințare.

Capitolul trei propune câteva meditații pe marginea Evangheliilor, amintindu-ne, prin aceasta, că spovada rămâne o întâlnire cu Cristos, a cărui iubire pentru noi nu este niciodată mai vie decât în iertare. Pasajele scripturale sunt comentate de preoți diferiți, iar acest lucru evocă efortul Bisericii, care de secole se străduie să emuleze iubirea exigentă cu care Isus îmbrățișează fragilitatea naturii umane.

Următoarele capitole ne însoțesc prin etapele itinerariului iertării din Sacramentul Spovezii, indicând în mod practic și ușor de înțeles pașii celebrării sacramentului și oferind întrebări de ajutor pentru examinarea conștiinței.

Spovada se află la intersecția dintre conștiința penitentului și cea a preotului care o administrează, emulând iubirea înțelegătoare a lui Cristos și doctrina Bisericii. Salutăm apariția acestui volum ca pe o contribuție importantă la spiritualitatea practică a Bisericii contemporane și sperăm ca el să contribuie la reactualizarea Spovezii ca sacrament esențial și în zilele noastre.