Moshe Idel oferă prima prezentare amplă a gîndirii lui Abulafia, unul dintre cei mai importanți mistici evrei și fondatorul Cabalei extatice, de la tehnicile folosite de predecesorii acestuia – incluzînd aici și muzica – pînă la caracteristicile experienței sale mistice și imaginile erotice cu ajutorul cărora este ea exprimată. Analizînd vastul material reprezentat de scrierile abulafiene care ni s-au transmis, volumul deschide calea spre o nouă înțelegere a misticii evreiești, evidențiind importanța Cabalei extatice pentru evoluția ulterioară a iudaismului mistic.
„Slujindu-se de erudiția sa profundă, Moshe Idel a dedicat un studiu perseverent și exhaustiv analizei materialului existent din voluminosul corpus abulafian. Concluzia sa este că tehnica, experiențele și doctrinele mistice ale acestui autor se concentrează asupra ființei umane și asupra înaintării ei pe calea ce duce la extazul profetico-mistic. În timp ce Maimonide afirmă că toți profeții sînt filosofi, iar Avicenna, în ultima sa operă, scrisă chiar înainte de moartea sa, își exprimă convingerea că profeții sînt mistici, Abulafia inversează afirmația lui Avicenna: toți misticii adevărați sînt, în opinia sa, profeți. De aici, concluzia inevitabilă este că el însuși era un profet.” (Shlomo Pines)