Fragmentele adunate aici sunt mai mult indicii și sugestii decât o teologie propriu-zisă dusă consecvent până la capăt. Împreună ele nu fac să rezulte mai mult decât o carte de schiţe şi nu reprezintă nicio pretenţie la finalitate. Dar se întâmplă ca tocmai caracterul fragmentar al lucrării omenești să capteze ca din zbor, cum s-ar spune “din prima”, ceva care a scăpat din nebăgare de seamă unei prelucrări mai scrupuloase, aproape academice. Nu este de mirare nici că o carte de schițe se învârte în jurul unor teme ca în jurul unor idei fixe, în încercarea de a le aborda din toate părţile şi sub toate aspectele; de această repetiţie şi suprapunere se face vinovată o anumită fascinație a centrului de neînțeles. Schițele unor nuduri executate de Rodin sau Marées juxtapun sau suprapun in mod similar contururile unui braț sau ale unui picior: și nu se poate spune dacă în căutarea singurei curbe corecte sau mai degrabă în singurul mod în care poate fi redată o mişcare vie.