„Am deschis aceasta carte, la fel ca celelalte scrise de tine, cu maini tremurande. Preconizam ce ma asteapta, dar nu si cutremurul din inima mea. A venit ca o validare a existentei durerii, a faptului ca ne legitimeaza, pe toti, pe parcursul vietii. Izbutesc sa-mi descatusez emotiile si vreau sa-ti spun ca mi-ai deschis usa spre liniste.

M-am regasit si am realizat ca suntem doua suflete cu arme in dotare. Purtate pe carari pavate cu cioburi, am indraznit sa mergem desculte, fara sa ne fie teama. Ne-am spalat trupurile firave cu lacrimi, iar sangele scurs din fiecare rana a pus temeiul celor mai vizibile cicatrici pe care le purtam cu mandrie. Traita substantial in preapline spasme sufletesti, Fa-ti defectele perfecte – Confesiuni, poate fi povestea fiecaruia dintre noi.

Am adunat toate trairile expuse de tine, intr-o sticla. Am deschis-o si torn sentimentele rascolite in doua pahare care nasc cel mai asurzitor ecou la ciocnire.