Moştenire a literaturii europene a secolului al XVIII-lea, dar cu rădăcini ce urcă, ramificându-se, în negurile timpurilor, fantasticul se afirmă şi se dezvoltă în secolul al XIX-lea, când cunoaşte, pentru o bună perioadă de timp, un succes considerabil. Într-un context marcat de idelogii în schimbare, antrenate de numeroase descoperiri şi cuceriri în toate manifestările activităţii umane, fantasticul vine să arate limitele şi faliile cunoaşterii, accentuând un fenomen oarecum paradoxal, dar nu mai puţin adevărat: orice lumină care are pretenţia de a alunga obscuritatea pune şi mai mult în evidenţă profunzimea tenebrelor rămase…