Fantomele de sub altar ale lui Călin Neacşu îşi respectă statutul de fiinţe gotice şi se drapează în formalism retro. Rimele, aliteraţiile şi ritmurile deschid sarabanda, însă nu o şi închid. Mistictranslucid fiind poetul, solilocviul energic îi vine ca o mănuşă. Nu degeaba un poem se numeşte Măscăriciul cuvintelor: totul e joc şi provocare. Centrifuga de hibrizi demitizează tot ce înhaţă, până şi gramatica. Dacă măcar 20% dintre femeile planetei ar fi la fel de incitante ca această artă, poezia nu ar mai avea niciun rost. Dar aşa...