Fara al doilea nume, bestseller New York Times, reuneste toata proza scurta a lui Lee Child si ofera cititorilor nenumarate detalii despre viata si peripetiile lui Jack Reacher. Volumul incepe cu Prea mult timp, o povestire in care Reacher, aflat intr un orasel din Maine, e martor la furtul unei posete si, dandu si seama ca nu e vorba de o simpla talharie, hotaraste sa faca investigatii. Actiunea din Caldura mare are loc in 1977, cand Jack e adolescent si isi petrece vara la New York, unde o pana de curent scoate la iveala partea intunecata a orasului. Razboaie mici ii poarta pe cititori in 1989, cand Reacher, politist militar, e insarcinat cu elucidarea asasinarii brutale a unei femei intr-o padure din Georgia, iar Al doilea fiu dezvaluie momentul in care „creierul reptilian" al lui Reacher devine la fel de important precum forta muschilor sai.
Colectia e completata de alte opt povestiri, care intregesc portretul unuia dintre cei mai indragiti eroi de thrillere din intreaga lume.
Acest volum demonstreaza ceea ce fanii lui Lee Child stiu deja, anume ca este un povestitor innascut si un fin observator. - Publishers Weekly
Jack Reacher este noul James Bond al zilelor noastre. Pur si simplu nu ne mai saturam de aventurile lui. Citesc fiecare roman din serie imediat ce e publicat. - Ken Follett, autor de bestselleruri New York Times
Lee Child este unul dintre cei mai apreciati autori de thrillere ai zilelor noastre. Cartile sale se afla constant pe listele de bestselleruri din intreaga lume, fiind publicate in peste o suta de tari, si au obtinut numeroase premii, dintre care amintim: Anthony Award si Barry Award pentru romanul sau de debut, Capcana Margrave, Specsavers’ National Book Award pentru Urmarit si RBA Prize for Crime Writing pentru Personal. Dupa doua dintre romanele sale au fost realizate filme de exceptie: Jack Reacher, bazat pe romanul One Shot, si Jack Reacher: Sa nu te intorci niciodata, ambele avandu-l pe Tom Cruise in rolul principal. La Editura Trei, au aparut deja 10 romane din seria Jack Reacher: Merita sa mori, Scoala de noapte, 61 de ore, Convinge-ma!, Ghinioane si incurcaturi, Personal, Urmarit, Sa nu te intorci niciodata!, Filiera de la miezul noptii si Capcana Margrave.
Cuprins: Prea mult timp • Al doilea fiu • Caldura mare • Agent secret • Razboaie mici • Noua identitate a lui James Penney • Toti vorbesc, pana la urma • Nu e un exercitiu • Poate ca au o traditie • Un tip intra intr-un bar • Nicio camera libera la motel • Tablou cu un restaurant singuratic
Fragment din povestirea scurta "Al doilea fiu", povestire din cartea "Fara al doilea nume" de Lee Child:
"Reacher iesi in strada si se uita la peticul de ocean din departare. Marea Chinei de Est, nu Pacificul. Oceanul se intindea in cealalta directie. Okinawa era una dintre insulele arhipelagului Ryukyu, iar aceasta insula separa cele doua corpuri de apa.
Intre Reacher si apa erau cam patruzeci de case pe partea stanga a strazii si tot patruzeci pe dreapta. Se gandi ca in locuintele mai apropiate de el si mai departate de mare erau cazate familiile infanteristilor marini, iar casele mai departate de el si mai apropiate de mare erau locuite de familii de localnici japonezi, care stateau acolo permanent. Stia cum mergea treaba in imobiliare. Doar la cativa pasi de plaja. Oamenii se dadeau in vant dupa astfel de locuri si, in general, militarii ii lasau pe localnici sa ia casele cele mai ravnite. Departamentul Apararii era mereu preocupat sa nu apara frictiuni. Mai ales in Okinawa. Aerogara era chiar in centrul orasului Ginowan, care nu era mic deloc. De fiecare data cand un avion decola, scolile trebuiau sa faca o pauza de un minut, doua, din pricina zgomotului.
Se intoarse cu spatele la Marea Chinei de Est si incepu sa mearga spre interiorul insulei, trecand pe langa casute identice, traversa o intersectie in cruce si ajunse intr-o matrice perfect rectangulara de alte case identice. Fusesera construite repede si ieftin, dar aratau bine. Erau intretinute meticulos. Pe cateva verande vazu femei localnice minione, ca niste papusi. Le saluta politicos, dand din cap, dar toate intorceau privirea in partea opusa. Nu vazu niciun copil japonez. Poate ca erau deja la scoala. Poate ca pentru ei semestrul deja incepuse. Se intoarse din drum si, dupa o suta de metri, il gasi pe Joe, care iesise in strada si-l cauta.
- Ti-au spus de test? zise Joe.
- Nu-i mare scofala, spuse Reacher.
- Trebuie sa-l trecem.
- Evident c-o sa-l trecem.
- Nu, adica chiar trebuie sa trecem testul asta. Trebuie sa-i facem zob. Sa dam tot ce-avem mai bun.
- De ce?
- Pentru ca incearca sa ne umileasca, Reacher.
- Pe noi? Nici macar nu ne cunosc.
- Pe cei ca noi. Suntem cu miile. si trebuie sa-i umilim noi pe ei. Sa-i facem sa se rusineze ca a putut sa le treaca prin cap ideea asta. Trebuie sa fim mult mai buni decat ei la testul lor stupid."
"Reacher iesi in strada si se uita la peticul de ocean din departare. Marea Chinei de Est, nu Pacificul. Oceanul se intindea in cealalta directie. Okinawa era una dintre insulele arhipelagului Ryukyu, iar aceasta insula separa cele doua corpuri de apa.
Intre Reacher si apa erau cam patruzeci de case pe partea stanga a strazii si tot patruzeci pe dreapta. Se gandi ca in locuintele mai apropiate de el si mai departate de mare erau cazate familiile infanteristilor marini, iar casele mai departate de el si mai apropiate de mare erau locuite de familii de localnici japonezi, care stateau acolo permanent. Stia cum mergea treaba in imobiliare. Doar la cativa pasi de plaja. Oamenii se dadeau in vant dupa astfel de locuri si, in general, militarii ii lasau pe localnici sa ia casele cele mai ravnite. Departamentul Apararii era mereu preocupat sa nu apara frictiuni. Mai ales in Okinawa. Aerogara era chiar in centrul orasului Ginowan, care nu era mic deloc. De fiecare data cand un avion decola, scolile trebuiau sa faca o pauza de un minut, doua, din pricina zgomotului.
Se intoarse cu spatele la Marea Chinei de Est si incepu sa mearga spre interiorul insulei, trecand pe langa casute identice, traversa o intersectie in cruce si ajunse intr-o matrice perfect rectangulara de alte case identice. Fusesera construite repede si ieftin, dar aratau bine. Erau intretinute meticulos. Pe cateva verande vazu femei localnice minione, ca niste papusi. Le saluta politicos, dand din cap, dar toate intorceau privirea in partea opusa. Nu vazu niciun copil japonez. Poate ca erau deja la scoala. Poate ca pentru ei semestrul deja incepuse. Se intoarse din drum si, dupa o suta de metri, il gasi pe Joe, care iesise in strada si-l cauta.
- Ti-au spus de test? zise Joe.
- Nu-i mare scofala, spuse Reacher.
- Trebuie sa-l trecem.
- Evident c-o sa-l trecem.
- Nu, adica chiar trebuie sa trecem testul asta. Trebuie sa-i facem zob. Sa dam tot ce-avem mai bun.
- De ce?
- Pentru ca incearca sa ne umileasca, Reacher.
- Pe noi? Nici macar nu ne cunosc.
- Pe cei ca noi. Suntem cu miile. si trebuie sa-i umilim noi pe ei. Sa-i facem sa se rusineze ca a putut sa le treaca prin cap ideea asta. Trebuie sa fim mult mai buni decat ei la testul lor stupid."